ILCO Nicolae

Data: 2020-03-04

Salutare Lipsesc detalii esențiale pentru a oferi o consultație calitativă. În dependenta de natura faptei, aceasta poate fi clasificată sau ca fals în declarații (alin. 1, art. 352’1, Cod Penal): Articolul 352’1. Falsul în declaraţii (1) Declaraţia necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ competent în vederea producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru o terţă persoană, atunci cînd, potrivit legii sau împrejurărilor, declaraţia serveşte pentru producerea acestor consecinţe, se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţiisau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. în alte situaţii aceste acţiuni se pot califica fiind escrocherie (art. 190, Codul Penal): Articolul 190. Escrocheria (1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale obiectului, părţilor (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani. În alte situaţii asemenea fapte nu constituie nicio încălcare, conform Codului Familiei, bunurile dobîndite în timpul căsătoriei se consideră ca bunuri în devălmăşie chiar dacă au fost înregistrate după unul dintre soţi: Alin. 3, art. 20, Codul Familiei: (3) Sînt proprietate în devălmăşie a soţilor bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobîndite în timpul căsătoriei, chiar dacă sînt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi. pct. 92, INSTRUCŢIUNE Nr. 112 din 22-06-2005 cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor prevede următoarele: În cazul în care în actul justificativ este indicat ca titular doar unul din soţi,  înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie, dacă bunurile au fost dobîndite în timpul căsătoriei,  se va face la cererea scrisă a soţului, indicat în act.  Dacă dreptul a fost înregistrat doar în folosul unuia dintre soţi înregistrarea dreptului de proprietate în devălmăşie se va putea face la cererea celuilalat soţ, cu prezentarea consimţămîntului autentificat notarial sau exprimat în declaraţia semnată în faţa registratorului a soţului al cărui drept este înregistrat. Servus