CRÎȘMARU Iulian

Дата: 2021-02-10

Dreptul accesului la informația de interes public este o parte componentă a dreptului la libertatea exprimării, stipulat în Articolul 19 al Declarației Universale a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Națiunilor Unite la 10 de septembrie 1948: orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat. Curtea Europeana a Drepturilor Omului recunoaște importanța accesului la informație pentru protejarea dreptului la libertatea de exprimare, consfințit a articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (1): orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Și articolul 34 din Constituţia Nr. 01 din 29-07-1994 Constituția Republicii Moldova consolidează acest deziderat: dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Dreptul la accesul la informația publică trebuie să aibă un caracter universal, adică disponibil tuturor membrilor societății. Accesul universal la informație trebuie asigurat de către stat conform celor mai bune practici și posibilități tehnice disponibile la moment, dar și la costurile cele mai reduse pentru cetățean. O instituție care impune bariere nejustificate în calea accesului la informație sau respinge solicitările legitime de informație încalcă dreptul la libera exprimare. În Republica Moldova, accesul la informații este reglementat printr-o lege organică – adică un act normativ care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale, Legea Nr. 982 din 11-05-2000 privind accesul la informaţie, care stabilește, ca principiu că oricine, în condiţiile legii, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale. Acordul de Asociere semnat între Uniunea Europeană și Republica Moldova are, și el, principiul transparenței și accesului la informație la baza diferitor procese de reformă la care țara noastră s-a obligat – de la mediul de afaceri până la reforma administrației publice. Prima problemă de care ne ciocnim este că, în legislația națională, statul Republica Moldova nu definește expres „informația de interes public”. Legea Nr. 982, în Art. 6, oferă o definiție pentru termenul de „informație oficială” - sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. De asemenea, în Legea Nr. 982 mai sunt stipulate tipul documentelor purtătoare de informații, iar oferirea unei liste exhaustive care definește documentele purtătoare de informații poate reprezenta o barieră din calea accesului la informația de interes public. Potrivit Art.6 alin. (2) a Legii Nr. 982, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate: 1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea): a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris; b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie; c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze; d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism; e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic; 2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat; 3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat. Potrivit Art. 12 din aceiaşi Lege, informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau verbale, iar conform Art. 16, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii de acces la informaţie care în unele cazuri poate fi prelungit cu 5 zile. În conformitate cu prevederile Art. 22 din aceiaşi Lege, în cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce priveşte accesul la informaţii i-au fost lezate, ea poate contesta acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii la conducerea acestuia şi/sau la organul ierarhic superior al furnizorului (în cazul d-voastră Ministerului Educaţiei Culturii şi Cercetării) în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcare. Contestaţia se examinează în termen de 5 zile lucrătoare cu informarea despre rezultatele examinării timp de 3 zile lucrătoare. Deoarece asta este o cale de atac opţională, persoana în baza Art. 23 din aceiaşi Lege se poate adresa în instanţa de contencios administrativ competentă, iar instanța cu o mare probabilitate va obliga instituția să ofere informația solicitată sau o va supune unei sancţiuni contravenţionale. Potrivit Art. 71 din Cod Nr. 218 din 24-10-2008 Cod Contravenţional al Republicii Moldova: (1) Încălcarea intenţionată a dispoziţiilor legale privind accesul la informaţie sau a celor cu privire la petiţionare se sancţionează cu amendă de la 9 la 15 unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 18 la 30 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. (2) Prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu date vădit eronate se sancţionează cu amendă de la 27 la 33 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.