Ai o întrebare la care nu găsești răspunsul? Nu știi unde să te adresezi?
Pot sa postez poza cu persoana de care am fost escrocata pentru a mai gasi victime care au suferit in urma ei si pentru a informa alti oameni sa fie precauti cind vor apela la persoana care este escroca.
La nivel de principiu, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv prin distribuiri pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al reprezentanților legali. Totuși, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare. Delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare nu este un exercițiu simplu, iar instanțele de judecată sunt de multe ori puse în situația de a cântări atent limitele acestor drepturi fundamentale atunci când sunt chemate să decidă dacă utilizarea imaginii unei persoane satisface sau nu exigențele legale. În efortul de a trasa granița între dreptul la imagine și dreptul la liberă exprimare, legea și practica judiciară au definit câteva reguli principiale. Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări (art. 74 lit. c) din Noul Cod Civil). Mai mult decât atât, în condițiile Codului Penal[1] fotografierea unei persoane aflate în spații private fără consimțământul său ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.
Din păcate, legislaţia Republicii Moldova, atît în materie civilă, cît şi în materie penală nu reglementează astfel de cazuri. Totuși, astfel de cazuri pot fi analizate prin prisma prevederilor constituționale, și anume: Art. 28 din Constituție – „Viaţa intimă, familială şi privată: Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată” şi Art. 32 – „Libertatea opiniei şi a exprimării: Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil”. În acelaşi timp, prevederile CEDO vin să asigure aceeași paralelă prin art. 8 – „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”, care menționează că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora. Deci, în atare situaţii este relevantă prezența consimțământului subiectului de a i se utiliza imaginea, deoarece astfel îi pot fi lezate drepturile constituționale. Însă o problemă acută este delimitarea fină între viața privată și libera exprimare. Iată de ce calificarea uneia și aceeași situații este absolut diferită. Din păcate legea nu ne oferă un răspuns, însă apelând la procedee logice vom opta pentru a proteja persoana, respectându-i viața privată
