ILCO Nicolae

Data: 2020-11-26

Salutare Din cele expuse de Dvs. nu este clară motivarea refuzului de către notar, conform art. 572, 573, Codul Civil: Articolul 572. Proprietatea comună în devălmăşie a soţilor (1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. (2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. (3) În cazul în care bunul comun reprezintă un drept care, conform legii, se dobîndește prin înregistrare într-un registru de publicitate, iar dreptul este înregistrat doar în folosul unuia dintre soți, oricare dintre soți poate cere să se noteze în registrul de publicitate calitatea acelui drept de bun comun al soților. În lipsa acestei notări, față de terțul dobînditor al dreptului înregistrat ori al unei grevări asupra acelui drept nu se poate invoca calitatea lui de bun comun al soților, cu excepția cazului în care se va demonstra că dobînditorul a cunoscut această calitate pe altă cale. Articolul 573. Proprietatea personală a fiecăruia dintre soţi (1) Bunurile care au aparţinut soţilor înainte de încheierea căsătoriei, precum şi cele dobîndite de ei în timpul căsătoriei în baza unui contract de donaţie, prin moştenire sau în alt mod cu titlu gratuit, sînt proprietatea exclusivă a soţului căruia i-a aparţinut sau care le-a dobîndit. (2) Bunurile de folosinţă individuală (îmbrăcăminte, încălţăminte şi altele asemenea), cu excepţia bijuteriilor şi a altor obiecte de lux, sînt bunuri personale ale soţului care le foloseşte, chiar dacă sînt dobîndite în timpul căsătoriei din contul mijloacelor comune ale soţilor. (3) Bunurile fiecăruia dintre soţi pot fi declarate proprietate a lor comună în devălmăşie dacă se constată că în timpul căsătoriei s-au făcut din mijloacele lor comune investiţii care au sporit simţitor valoarea acestor bunuri. Cînd este vorba de moștenire, aceasta se împarte pe două căi: 1) moștenirea testamentară – are loc atunci cînd persoana decedată a lăsat testament în care a indicat expres cine va moșteni partea sa din avere 2) moștenire legală – are loc atunci cînd persoana care a decedat nu a lăsat niciun testament și, toată averea să se împarte în mod egal între clasele de moștenitori, clasele de moștenitori sunt următoarele: I) Clasa întîi de moștenitori legali - Fac parte din clasa întîi de moștenitori legali descendenții defunctului (copiii). II) Clasa a doua de moștenitori legali - Fac parte din clasa a doua de moștenitori legali părinții defunctului și descendenții acestora. III) Clasa a treia de moștenitori legali - Fac parte din clasa a treia de moștenitori legali bunicii și bunicile defunctului și descendenții acestora. IV) Clasa a patra de moștenitori legali - Fac parte din clasa a patra de moștenitori legali străbunicii defunctului și descendenții acestora. V) Clasa a cincea de moștenitori legali - Fac parte din clasa a cincea de moștenitori legali strămoșii mai îndepărtați ai defunctului și descendenții acestora. Clasele de moștenitori sînt chemate să culeagă moștenirea numai cîte una, în ordinea stabilită, începînd cu clasa întîi. Iată ce prevede legea referitor la soțul persoanei care a lăsat moștenirea: Articolul 2185. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor (1) Soțul supraviețuitor este moștenitor legal și, în concurs cu clasa întîi de moștenitori, are dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenților. (2) În concurs cu clasa a doua de moștenitori sau cu bunicii, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/2 din masa succesorală, indiferent de numărul moștenitorilor. Dacă sînt în viață atît bunicii, cît și descendenții bunicilor, soțul supraviețuitor primește cota și din cealaltă cotă succesorală de 1/2 care, conform art. 2180, ar fi trebuit să revină descendenților. (3) Stabilirea cotei succesorale a soțului supraviețuitor se face cu preferință față de stabilirea cotelor succesorale ale moștenitorilor cu care acesta concurează. (4) În lipsa moștenitorilor de clasa întîi și a doua și dacă bunicii nu sînt în viață sau dacă aceștia au decăzut din dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire. Articolul 2186. Preciputul soțului supraviețuitor (1) În cazul în care soțul supraviețuitor vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa a doua sau cu bunicii, acesta primește, cu titlu de preciput, în afară de cota sa succesorală, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților, cu excepția cazului în care acestea sînt accesorii ale unui imobil și nu pot fi separate fără a deteriora imobilul. Soțul supraviețuitor poate primi obiectele indicate și în cazul în care vine la moștenirea legală alături de moștenitorii de clasa întîi în măsura în care acestea sînt necesare pentru menținerea gospodăriei. (2) În cazul preciputului se aplică regulile privind legatele. Articolul 2187. Decăderea soțului supraviețuitor din dreptul de a moșteni (1) Soțul supraviețuitor este exclus de la moștenire dacă, la data deschiderii moștenirii: a) cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de divorț, a recunoscut acțiunea de divorț depusă de celălalt soț sau a depus cerere de divorț conform legii; b) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea căsătoriei și a fost intentată o acțiune în nulitate. (2) Dreptul la întreținere al soțului supraviețuitor rămîne neatins. Deci, unicele motive pentru care soțul supraviețuitor poate fi exclus de la moștenirea părții din proprietatea comună a soțului decedat sunt: 1) existența unui testament în care nu este inclus soțul și, toată averea (partea din averea comună) revine persoanei care este indicată în testament 2) cel care a lăsat moștenirea a depus o acțiune de divorț, a recunoscut acțiunea de divorț depusă de celălalt soț sau a depus cerere de divorț conform legii 3) căsătoria este declarată nulă prin hotărîrea judecătorească sau există temeiuri pentru nulitatea căsătoriei și a fost intentată o acțiune în nulitate Servus