Baciu Nadejda

Дата: 2020-10-07

Regula generală în cazul partajului: Partajul averii, de regulă, se face după pronunţarea divorţului, dar poate fi făcut şi în timpul căsniciei. Iar, regula generală este că fiecare dintre soți deţine câte jumătate din totalitatea bunurilor comune (în lege numită proprietate în devălmăşie). Prin bunuri comune se înțeleg absolut toate bunurile şi lucrurile care au fost cumpărate împreună de către soţi în timpul căsătoriei, până la pronunţarea divorţului. Aici intră: mese, scaune, ustensile de bucătărie, mobilă, tablouri, automobilul/lele etc., inclusiv bunuri imobile - terenuri, case, apartamente, garajuri; acţiuni în societăţile comerciale înfiinţate în timpul căsătoriei. 2 Așadar, potrivit Codului Familiei (art. 20) sunt proprietate în devălmăşie bunurile procurate din contul: a) veniturilor obţinute de fiecare dintre soţi din: - activitatea de muncă; - activitatea de întreprinzător; - activitatea intelectuală; b) premiilor, indemnizaţiilor şi altor plăţi, cu excepţia celor care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii etc.); c) altor mijloace comune. Drept bunuri în proprietate în devălmăşie a soţilor sunt, potrivit legii, bunurile mobile şi imobile, valorile mobiliare, depunerile şi cotele de participaţie în capitalul social din instituţiile financiare sau societăţile comerciale, care au fost construite, constituite, procurate sau făcute din contul mijloacelor comune, precum şi alte bunuri dobândite în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt procurate sau depuse pe numele unuia dintre soţi”. Sunt proprietate în devălmăsie a soţilor bunurile care au fost dobândite din ziua încheierii căsătoriei pînă în ziua încetării acesteia. Instanţa judecătorească este în drept, în baza cererii soţului interesat care nu este vinovat de desfacerea căsătoriei, să declare bunurile dobândite de către el în perioada cât soţii au dus gospodării separate proprietate a acestuia. Totodată, legea recunoaşte şi noţiunea de proprietate personală a soţilor. Adică bunurile care au aparţinut fiecăruia dintre soţi până la încheierea căsătoriei şi bunurile primite în dar, obţinute prin moştenire sau în baza altor convenţii gratuite (de exemplu donaţia) de către unul dintre soţi în timpul căsătoriei. Lucrurile de uz personal (îmbrăcămintea, încălţămintea şi alte obiecte), cu excepţia bijuteriilor de preţ şi altor obiecte de lux, sunt şi ele proprietate personală a soţului care le foloseşte, indiferent de timpul şi modul de dobîndire. Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor: Soții au şi de această dată două căi prin care ar putea să-şi împartă averea. a. Calea amiabilă Prima opțiune este calea amiabilă. Să ajungeţi la un numitor comun cu soţul/soţia despre modul în care veţi partaja bunurile. Mergeţi împreună la un notar şi stabiliţi toate aceste detalii într-un contract. Economisiţi foarte mult timp şi bani. Întocmiţi o listă în care indicaţi concret ce bunuri aveţi şi felul cum doriţi să le împărţiţi. Negociaţi! Se poate întâmpla ca unul din soţi să primească bunuri mai scumpe ca valoare. În acest caz, ultimul trebuie să-l despăgubească pe celălalt soţ. Dacă în acest contract este stabilită şi partajarea unui bun imobil (casă, apartament, teren), atunci după ce este semnat de către voi, mergeţi şi înregistraţi-l la Oficiul Cadastral Teritorial din raza teritorială unde se află bunul imobil. În baza contractului privind partajarea bunului imobil, Organul Cadastral Teritorial va înregistra dreptul de proprietate şi va face înscrierile în registrul bunurilor imobile. Respectiv, dreptul de proprietate asupra bunului imobil sau a unei cote-pări din bunul imobil se dobândeşte din momentul înregistrării în registrul bunurilor imobile. b. Calea judiciară Cea de-a doua opțiune este mai complexă. Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, vă adresaţi cu o cerere privind partajarea averii în instanţa de judecată şi anume ea va decide felul în care 3 bunurile vor fi împărţite. Instanţa va ţine cont neapărat şi de interesele copiilor minori. Deci, soţul în grija căruia rămân copiii, poate primi o cotă mai mare din bunuri, pentru a nu înrăutăţi condiţiile de trai ale copiilor. În acest caz, cu siguranţă, aveţi nevoie de serviciile unui avocat care v-ar putea ajuta să primiţi ceea ce vi se cuvine. Totuși, dreptul la proprietate în devălmăşie se extinde şi asupra soţului care nu a avut un venit propriu, fiind ocupat cu gospodăria casnică, cu educaţia copiilor sau din alte motive temeinice. Este important să cunoaşteţi şi faptul că în caz de partaj, soţii împart nu numai bunurile pe care le au, dar răspund împreună şi asupra datoriilor. Dacă de exemplu, în timpul căsătoriei, soţii au luat un împrumut bancar sau au luat bani cu împrumut de la o rudă, prieten, etc., aceştea trebuie să stingă această datorie împreună (în mod normal, câte jumătate fiecare). Totodată, dacă soţii au avut „economii” depuse la bancă pe numele doar unui dintre ei, asta nu înseamnă că titularul contului (pe numele cui sunt puşi banii) este şi proprietarul lor. După regula generală, această sumă de bani este împărţită egal de către soţi.