CRÎȘMARU Iulian

Дата: 2021-11-10

Conform preambulului Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în conformitate cu principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite, recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane, precum şi egalitatea şi caracterul inalienabil al drepturilor lor sunt fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Conform art. 3 alin.(1), (2) al Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. Statele părţi se angajează să asigure copilului protecţia şi îngrijirile necesare pentru bunăstarea sa, ţinând cont de drepturile şi obligaţiile părinţilor săi, ale tutorilor săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el şi vor lua, în acest scop, toate măsurile legislative şi administrative corespunzătoare. Conform art. 52 alin. (1) Cod Nr. 1316 din 26-10-2000 Codul familiei, copilul are dreptul să comunice cu ambii părinţi, cu buneii, fraţii, surorile şi cu celelalte rude. Desfacerea căsătoriei părinţilor, nulitatea ei sau traiul separat al acestora nu afectează drepturile copilului. În cazul cînd părinţii au domiciliul separat, copilul are dreptul să comunice cu fiecare dintre ei. În conformitate cu prevederile Art.64. alin.(1) din Cod Nr. 1316 din 26-10-2000 Codul Familiei, părintele care locuieşte împreună cu copilul nu are dreptul să împiedice contactul dintre copil şi celălalt părinte care locuieşte separat, cu excepţia cazurilor cînd comportamentul acestuia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică. Totodată, potrivit Art.64. alin.(2) din Cod Nr. 1316 din 26-10-2000 Codul Familiei, părinţii au dreptul să încheie un acord privind exercitarea drepturilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil. Litigiile apărute se soluţionează de către autoritatea tutelară teritorială, care stabilește un program de întrevederi, iar decizia acesteia poate fi atacată în instanţa judecătorească, care va emite hotărîrea respectivă. Deci, în cazul d-voastră este emis un grafic de întrevederi, iar celălalt părinte refuză respectarea acestuia. În acest caz autoritatea tutelară teritorială îi poate obliga să-l respecte. Pentru asta este nevoie să vă adresaţi autorităţii tutelare teritoriale cu o cerere privind obligarea celui de al doilea părinte cu privire la respectarea programului de întrevederi,iar în caz contrar adresarea în instanţa de judecată cu privire la emiterea unei hotărîri judecătoreşti în acest sens. În cazul în care după emiterea unei hătîrîri, celălalt părinte vă îngrădește dreptul de a participa util și în volumul necesar în viața copilului, ve-ţi fi în drept să solicitați stabilirea domiciliului copilului minor cu d-voastră, ori art. 64 alin. (3) Codul Familiei stabilește că, în cazul nerespectării hotărîrii instanţei judecătoreşti, la cererea părintelui care locuieşte separat de copil, instanţa judecătorească, ţinînd cont de interesele şi opinia copilului, în funcţie de vîrsta şi gradul său de maturitate, poate decide transmiterea copilului către acesta. Rezumându-ne la aceste concluzii, este bine de specificat că, în temeiul prevederilor Convenţiei ONU cu privire la protecţia drepturilor copilului, în toate deciziile care îi privesc pe copii, interesele superioare ale copilului trebuie sa fie luate în considerare cu prioritate. Părinţii au drepturi şi obligaţii egale faţă de copii, indiferent de faptul dacă copiii sânt născuţi în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinţii sau separat. Iar comunicarea cu ambii este în mod prioritar dreptul copiilor, și mai apoi – dreptul părinților.